Este una dintre carţiile pe care le-am citit în timpul concediului.
Sora lui Caroline , un roman populat cu figuri feminine pline de viaţă şi pasiune, prezintă relaţia tensionată dintre două surori extrem de diferite ca înfăţişare şi temperament, ale căror destine se împletesc pe întreg parcursul romanului. Frumoasă, fermecătoare şi nonconformistă, Caroline întruchipează visul oricărui bărbat din Dublin, spre disperarea surorii sale mai mici, Tossa, pe care soarta n-a înzestrat-o cu acelaşi sex-appeal şi care se simte în permanentă eclipsată. Roata destinului se întoarce însă în favoarea Tossei care, datorită inteligenţei şi minţii sale organizate, reuşeşte să-şi facă o carieră de succes, în timp ce Caroline este silită să se casătorească la o vârsta fragedă din cauza unei sarcini neprevăzute şi să devină o mama de familie cu normă întreagă. Iar greşeala absurdă a Tossei, care într-un moment de vulnerabilitate îl sarută pe soţul lui Caroline, distrugând astfel căsnicia fragilă a acesteia, ameninţă să le dezbine definitiv pe cele două surori.
Sora lui Caroline este o carte specifică lui Sheila O'Flanagan.După ce am citit Nunta lui Isobel care mi-a plăcut foarte mult, m-am decis ca trebuie să citesc şi Sora lui Caroline.Vă spun sincer că nu îmi pare rău că am citit-o. Este o carte plăcută, cu o lectură destul de uşoară. Deşi trebuie să recunosc că la un moment dat mă cam plictisisem de poveste.Dar asta s-a întâmplat numai în decurs de câteva pagini, unde acţiunea era plictisitoare.Apoi când totul a revenit la normal, mi-am recăpătat pofta de citit.
Mi-a plăcut ideea cărţii. De asemenea mi-a plăcut cum sunt concepute personajele.Au ceva atât de natural încât ai impresia că ele stau în faţa ta.Mi-a plăcut şi întorsătura pe care o ia povestea în favoarea Tossei.Cum totul pare să se aşeze în viaţa ei.
Nu mi-a plăcut cum Caroline se purta cu Tossa.Mi se părea atât de nedrept dar aşa era povestea şi dacă Caroline s-ar fi purtat altfel cu Tossa sau dacă Tossa ar fi arătat altfel, povestea nu ar mai fi fost aceiaşi.:)
" Uneori, i se părea că viaţa ei era un puzzle pe jumătate terminat, pe care îl lăsase deoparte câteva momente căt ieşise din cameră.Iar când se întoarse, observase că altcineva rearanjase piesele şi îl terminase, doar că imaginea era cu totul alta decât îşi închipuise ea. "
Deci ideea e că merită să citiţi cartea, atunci când aveţi timp de ea.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu